Poezie

Gaj

1 min lectură·8 iulie 2019

Mediu

Ştiam că după cerul zdrenţăros

Diavolii se-ntrec în D’arts şi cros

Băbuțele, cu aripi sângerii

Şi cu bastoane mici, ca de copii,

Se întreceau şi ele, câteodată,

La o şeptică şuie, demodată.

Şi-mpreunam din mâini împrumutate

Pentru această mie de păcate,

Dar, pare-se că nimeni n-asculta.

În pauza de masă, la cafea,

Un Scaraoțchi tânăr, pișicher,

Turna cu sârg şi ură, până-n cer,

Din ceaşca nebăută, amăruie,

Şi iadul se nălţa o cetăţuie

Cu turla până-n patul meu de fier.

Credeam că-s îngeri simpli, servitori,

Aceia care tot dădeau târcoale

Şi care încercau să mă mai scoale

Din nebunia porţilor de flori.

Aveau halate albe, foarte lungi,

Acopereau cămășile în dungi;

Atunci am înțeles că noi, la şcoală,

Nu învățam ce e chinta regală.

18 martie 2017 – 16 decembrie 2018, Constanţa

00990

Lorena Craia. “Gaj.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-craia/poezie/14139514/gaj

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.