Poezie
Otrava începutului meu
1 min lectură·
Mediu
Pe mama am izbit-o-n Dumnezeu
Şi-apoi am resădit-o-n germinații;
Vâslește limba între imprecații
Şi îmi vâslește sarea-n ochiul greu.
Domoală şi cuminte, m-am născut
Pe două căi absente în durere,
Din iută-acoperindă şi părere
Paradă am făcut de la-nceput.
Mă-mpinge umbra către o lumină
Târâtă dintr-o biblie de talc,
Napalmul de pe drumul ce încalc
M-aruncă până dincolo de vină.
Te iert! Te iert! Şi visul îl deșir
Printre copacii noi, şi verzi, şi grei;
M-aleg pe mine dintre dumnezei.
Pe mama nu mai pot să o respir.
12 martie 2017, Constanţa
00905
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lorena Craia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Lorena Craia. “Otrava începutului meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-craia/poezie/14139161/otrava-inceputului-meuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.