Poezie
Copiii care nu mai au
1 min lectură·
Mediu
Suntem copiii alergării-n cerc,
Și ne pândesc păduri cu gâtul berc,
O să ucidem tot ce-i de ucis,
Chiar toamna cea visată de cais.
Pășim cu timpul ȋntr-un ceas mărunt,
Din sânul nopții, laptele cărunt
Îndrumă cocoșatele femei,
Cu iarna până-n florile de tei.
Dormiţi! Dormiţi, vă rog, suntem cuminţi,
Ne scuipă moartea asta printre dinţi
Şi până să ne prindem orizont,
Ne mestecă pământ cu osul bont.
Suntem copiii alergării-n punct,
Pășim cu timpul ȋntr-un ceas defunct,
O dată să mai spunem ce-i de spus,
Cu primăvara-n pântecul distrus.
Uitaţi-vă cum zările de pini
Sunt și mai mici, iar noi tot mai puţini.
Acum ați înțeles tot ce era:
O vară sinucisă până-n ea.
22 aprilie 2017 – 15 decembrie 2018, Constanţa
001.066
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lorena Craia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Lorena Craia. “Copiii care nu mai au.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-craia/poezie/14137110/copiii-care-nu-mai-auComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.