Poezie

Declin opalin

1 min lectură·15 martie 2019

Mediu

Mă-ntrebi deseori cine sunt,

Te-ntreb deseori cine ești...

Mai spune-mi, te rog, un cuvânt,

Atunci când privirea ferești.

Prin tine, o urmă-i lăsată

De pașii de prunc, alergând

Pe-o plajă pustie, curată,

Nisipul din noi adunând.

Şi luna mi-e soră de sânge,

Şi vântul mi-e frate de ploi,

Iar ochiul meu râde sau plânge,

Găsind drumul drept înspre noi.

Şi pactul cu noaptea l-aș face,

Să știu că-mi vei fi numai zi,

Dar noaptea pe tine te place

Şi rodul din noi va plesni.

Doar pentru că vara e vară,

Când este în mine şi-n noi

Şi noaptea mi-e soră de seară,

Şi vântul mi-e frate de ploi.

Par toate că ne separă,

Dar toate ne-aduc înapoi.

29 iulie 2016, Constanţa

001.067

Lorena Craia. “Declin opalin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-craia/poezie/14136960/declin-opalin

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.