Poezie

Întrebare de ninsoare

1 min lectură·8 martie 2019

Mediu

În noaptea nopții-n lună plină

Fac saltul nalt, ca de felină,

Mă prind cu dinţii de Saturn

Şi-apoi, ca orice taciturn,

Aştept o dimineaţă lină.

În ziua zilelor mai vechi

Țineam la gât stele perechi,

Acum ninsorile mă-ndeamnă

Să mă desprind suav de toamnă,

Să-mi cânte viscol în urechi.

Şi în secunda cea mai mare,

Care apare şi dispare

Din ceasul care-mi sună trist,

Mă voi lupta c-un sunetist,

În iarnă, viscol şi ninsoare.

Şi-n ora orelor târzii,

Cu minutare sidefii,

Îmi voi găsi un loc firesc,

Nici pământesc şi nici ceresc

Şi-apoi voi fi ori nu voi fi...

10 septembrie 2016, Constanţa

00899

Lorena Craia. “Întrebare de ninsoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-craia/poezie/14136753/intrebare-de-ninsoare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.