Poezie
Constelații care mor
Iuliei Hașdeu
1 min lectură·
Mediu
De la lună şi-napoi
Fuge carul meu cu boi;
Carul mare o fi mic,
Carul mic o fi nimic?
Stelele din ochii tăi
Se despart în două văi:
Una duce la amiaz,
Luminând ochiul meu treaz,
Una-şi face drum spre Nord,
Dând lucirea pentr-un ort.
Carul mare-i scuturat
Peste noi şi peste pat.
Şi rămân cu ochi străin –
Toate pleacă, toate vin,
Numai carul meu cu boi
Nu-şi ia drumul înapoi,
Înapoi cu tot cu tine!
Calcă-ntruna peste mine
Şi mă-ntreb cum carul mare
Carul mic totuna-mi pare.
Şi mă-ntreb din ochiul drept
Dacă este înțelept
S-aștept iarna, să-mi fac car,
Din trei stele şi-un amnar;
Şi mă-ntreb din ochi străin
Unde-s toate care vin
Şi nu mi se-opresc în prag,
Depărtându-se-n șirag;
Şi mă-ntreb din ochi nedrept
Cât mi-e dat să te aștept.
Stâlp de stele pân’ la nori,
Valul mării pe viori,
Podele de rozmarin
Şi pervazul de pelin,
Fereastră de măr uscat,
Eu – copac, dar neudat.
Sunt în nea de primăveri –
Ghiocelul unei seri,
Sunt în florile de meri,
În siropul unei veri,
Sunt în mâna unei doamne,
Sub piciorul unei toamne,
Dar las fulgii să mă cearnă,
Viforindu-mă-nspre iarnă.
12-16 august 2016, Constanţa
00965
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lorena Craia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 200
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 45
- Actualizat
Cum sa citezi
Lorena Craia. “Constelații care mor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-craia/poezie/14136311/constelatii-care-morComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.