Poezie
Balada cailor pe sârmă
1 min lectură·
Mediu
am scris balada cailor pe sârmă
cu sângele unui copil flămând
de care-mi amintesc în somn plângând
am fost și-acel copil până la urmă
mă doare mâna asta în paragini
la cât am sprijinit-o ca un prost
de tâmpla unui înger fără rost
care s-a sinucis aici în pagini
cu mine vor citi nenorociții
și cei ce-s îmbătați cu apă vie
mă-mbăt și eu cu ei pe datorie
sperând fără motiv la armistiții
pe paturi de spital se culcă oase
de oameni părăsite benevol
acesta pare-a fi un protocol
de a zidi în ceruri alte case
părinții mizerabili se tocmesc
pe-o pâine și pe-o raniță cu vise
apoi cu palme grele și decise
își mutilează singuri ce iubesc
eu nu iubesc pe nimeni, n-am nevoie
de-acea povară ce părea eternă
le dau cailor mei atât: lucernă
sperând că ȋntr-o zi se-ntoarce Noe
25 septembrie – 15 decembrie 2018, Constanța
00916
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lorena Craia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 149
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Lorena Craia. “Balada cailor pe sârmă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-craia/poezie/14136268/balada-cailor-pe-sarmaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.