Poezie

Când mirii se miră

1 min lectură·16 februarie 2019

Mediu

Să știi că atunci când tu vei pleca,

Fereastra ce dă în camera mea

Va sparge lumina-n fractali de argint

Şi-mi va fi dor, şi-am să plâng, şi-am să mint.

Să știi că atunci când tu vei veni,

În noaptea din noapte-o s-adun zi cu zi

Şi poate puţin dintr-un bob de-amintiri

Şi cât mai puțin din zăpada de miri.

Cununia să fie aici, pe pământ,

Şi luna de miere în cerul tău sfânt,

Alaiul să poarte trena iubirii,

Aşa cum zăpada se-alintă cu mirii.

Mă uit azi la ceasul ce-şi bate tic-tacul

Din clipă în clipă, cum tremură acul;

Aştept pe un scaun din lemn de arţar

Să gust depărtarea, cu tot cu amar.

În nodul din gât se prinde speranța.

Tresar, mă ridic, se zguduie clanţa,

Privirea-mi întorc, tăcută, spre ușă:

E moartea, zâmbind, iar eu – o păpuşă.

18 august – 10 octombrie 2016, Constanţa

00921

Lorena Craia. “Când mirii se miră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-craia/poezie/14136235/cand-mirii-se-mira

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.