Poezie
Sonet
1 min lectură·
Mediu
De ce m-apasă tragic această neputinţă
De a muta din piatră un miez de nenoroc?
Păzit de false gratii, se pare că n-am loc
În mine, când sub mine e-o mare de căinţă.
Cu grâu de primăvară încins pe la mijloc
Se-apucă şapte babe să spurce-a mea credinţă;
Pesemne că e vară şi mor de stăruinţă,
Dar toate mă aruncă pe pajişte de foc.
Şi tac de-atâta cale ce lung am străbătut.
Opresc birjarul clipei o clipă, apoi tac;
În urmă se desprinde ce am şi ce-am avut,
Iar lumea se deschide un veşnic teatru mut.
M-arunc pe scena lui ca ȋntr-un vârf de ac,
Ce pare că-ntr-o clipă, subit, m-a desfăcut.
27 ianuarie – 11 februarie 2017, Constanţa
00984
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lorena Craia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Lorena Craia. “Sonet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-craia/poezie/14136146/sonetComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.