Poezie

Colind timpuriu

1 min lectură·12 februarie 2019

Mediu

Atunci când floarea albă de rozmarin uscat

Se-aşază pe cărarea pe care am umblat,

Atunci ştiu că şi toamna mi-aduce un septembre,

Ce nu mă va-ndura până-n miez de decembre.

Copil naiv, ce umbli cu mâna-n buzunare,

Privit de la fereastră cum seara, pe trotuare,

Te-ncumeţi să te-așezi, îngândurat de toate,

Ca rozmarinul verde, când verde nu mai poate,

Să-ţi faci din miez de nucă ferită chilioară,

Să-nveţi colindul iernii, cuminte, pân’ la vară,

Să-ţi faci şi bocceluţă din ramuri de pelin,

Apoi s-o târgui bine pe-un pumn de rozmarin...

Şi dacă floarea albă de rozmarin uscat

Va sta sub talpa vremii prin care ai umblat,

Atunci voi şti că toamna se-ndură de septembre,

Colindul iernii tale fiindu-mi alb decembre.

6 septembrie 2016, Constanţa

00995

Lorena Craia. “Colind timpuriu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-craia/poezie/14136109/colind-timpuriu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.