Poezie

Ape rămase în ochii ei

1 min lectură·11 februarie 2019

Mediu

Se crapă iar de dimineaţă

Pe buza ta, pe care-o muşc:

Schimbarea apelor la faţă

În ziua-n care mă împușc.

Se urcă soarele bătrân

Pe coapsa ta, când eu cobor,

Şi nu mai vreau să mai amân,

Iubito, vreau să mă omor!

Acum, cu mâinile-amândouă,

Deschid priveliştea spre mine

Şi-n picătura ta de rouă

Dărâm capelele sixtine.

Dacă nu ştiu a mă ruga,

M-ajută un diavol chior;

În ziua când vei fi a mea,

Iubito, vreau să mă omor!

E linişte. Un cormoran

Se spânzură de stuful ud,

Eu îmi găsesc un bolovan,

Sub care pun trupul tău crud.

Canicula m-a istovit,

Iar puşca mea e lustruită;

Iubito, taci! Eu am murit

Şi tu... aproape fericită.

27-31 iulie 2017, Dunavăţ, Tulcea

00907

Lorena Craia. “Ape rămase în ochii ei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-craia/poezie/14136087/ape-ramase-in-ochii-ei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.