Poezie
La masă cu un heruvim
1 min lectură·
Mediu
Ades privirea noi ferim
Şi când murim, şi când iubim.
Rămâne colbul scuturat,
Ca pe morminte-n ţintirim.
Deşi-nvăţăm, de mici copii,
În suflet, gingaș, să privim,
Cu fiecare pas călcat
Săpăm un şanţ, ce nu dorim
Să ţină, poate,-n matca sa,
Tot ce-am uitat cândva să fim.
Nu cred că timpul ştie calea
De-a ne întoarce, dar fugim
Înspre minutele în care
Dorim, iubim şi-apoi murim.
Pe Steaua Nordului jucăm
Busola-n care poposim
Şi ȋntr-un orizont de fum
Pe noi, apoi, ne regăsim,
Dar poate este prea târziu
La masă cu un heruvim.
8 septembrie – 17 octombrie 2016, Constanţa
001.023
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lorena Craia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Lorena Craia. “La masă cu un heruvim.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-craia/poezie/14135602/la-masa-cu-un-heruvimComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.