Poezie
Visele se sparg natural
1 min lectură·
Mediu
Se flutură dorința pe pasul meu, greoaie,
Iar așteptarea ta, ce rătăcește-n ploaie,
Aproape că-i uitată,-nfiptă-n băț de lemn,
Secată și murdară așteaptă doar un semn.
Suntem înfometați, cu gurile deschise,
Reci, buzele forțează, aleargă indecise,
De sus în jos, haotic, icnind de-atâta ger,
Cărarea mea ajunge pe limbile de cer.
Eu dorm și știu cum visul te caută, orbind,
Cu ochi feriți de mine, toți sfinții par murind,
Dar trupuri ce se-ntind de-acum insomniace
Închid un infinit ca ȋntr-o carapace.
Rămânem între vis și crudele trăiri,
Între aici și-acolo, între copii și miri,
Nu-mi trebuie trezie, palpabil vis închis
Pe buza ce forțează și-aleargă indecis.
În ochiul alb voi plânge, cu altul voi zâmbi,
Din liniștea ce curge, treptat nu voi mai fi,
Pe gât de lemn dorințe se zbat înspre neant,
Dar moartea este-aproape și tu cât mai distant.
2004 – 16 martie 2017, Constanța
011.415
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lorena Craia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Lorena Craia. “Visele se sparg natural.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-craia/poezie/14134919/visele-se-sparg-naturalComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
d. Nu introduceţi mai mult de trei texte de aceeaşi natură pe zi. În cazul în care introduceţi masiv texte în site, riscaţi ca textele să ajungă "exilate" temporar în pagina voastră de autor, indiferent de nivelul de acces.