Poezie
Diminețile unui anotimp
1 min lectură·
Mediu
Ropot de umbre renaște-ntr-o viață,
Cu mine, cu tine, cu noi amândoi,
Iar cu lumina, ce tulbur ne-agață,
N-aș mai aprinde făclia-napoi...
O toamnă pierdută-ntre noi, – amintiri,
Pe drumuri lacustre, cât plouă! – mai plouă?
Din buze iveam pe trupuri clădiri,
Din ploile noastre, odată, o rouă...
Sub chiciura deasă, persană, în ghem,
Ne încălzeam cu focuri din paie,
Ninsorile toate știau că te chem,
Strângându-se-n fulgi, în ger, în văpaie...
O toamnă şi-o iarnă cărau primăvara,
Pe brațe-nflorite-n danteli de cireș,
Iar noi dezmorțeam din umeri povara,
Punându-i iubirii călcâiul pe preș.
Şi totuși sunt liniști ca punți între noi;
Ropot de umbre renaște-ntr-o vară...
N-aș mai aprinde făclia-napoi,
Dar, înspre zori, zăbovesc ȋntr-o gară...
27 mai 2016, Constanţa
00940
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lorena Craia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Lorena Craia. “Diminețile unui anotimp.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-craia/poezie/14134889/diminetile-unui-anotimpComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.