Poezie

Vuiet de metale

1 min lectură·4 ianuarie 2019

Mediu

Blestemul din urmă m-ajunge,

Mă prinde în chingi de oțel,

Săgeata în inimi străpunge,

Cu vârf șlefuit dinspre el.

Se lasă o lespede grea,

Pe mine-n adâncuri îngroapă;

Cu palme de tot mă ferea,

Acum doar furii ne îndoapă.

E liniște-afară – furtuni

În mine se zbat să răzbată,

Din resturi încerci să m-aduni,

Dar resturi din mine înoată.

Şi ce mai rămâne se-ntinde,

Ca vița de vii pe araci;

Aștepți până rana se prinde,

Cu vârf șlefuit să m-ataci.

Şi simt cum desfac de sub tine

Pământul, ce-şi cere osândă.

Cu gura căscată-nspre mine,

Diavolul stă azi la pândă.

3 iunie 2016, Constanţa

00990

Lorena Craia. “Vuiet de metale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-craia/poezie/14134885/vuiet-de-metale

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.