Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Ultima noapte

1 min lectură·
Mediu
Tenebra morții-n prag de toamnă
Își pregătește sarcofag
Și frunze ruginii îndeamnă
La simfonii pe un drumeag,
Pe care viața mea înseamnă
Mai mult decât un pas pribeag.
Mă pregătesc de-un cancer veșnic
Al râului ce-a sfredelit,
Puternicindu-se temeinic
În miezurile de granit,
Sub luna sobră, ca un sfetnic
La-mpărății de mezolit.
Eu de pe-o margine pe alta
Am construit un pod de nuc,
Mi-am aruncat în ape dalta
Și strălucea-ntr-un nor uituc,
Desprins de luciu-n care balta
Adăpostea un cuib de cuc.
Aud ecou de mocăniță,
Venind agale dinspre munți,
Aud și râsul de fetiță,
Născută din părinți cărunți
Și-n inima de prepeliță
Se mai sărută două punți:
Pe una trece, în fanfare,
Secunda orei ce mă-ntrece,
Sfidând pendule, calendare,
Cu timpul ei atât de rece,
Pierzându-mă în fiecare...
Pe alta nimeni nu mai trece!
15 august-18 septembrie 2016, Constanța
001175
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
141
Citire
1 min
Versuri
31
Actualizat

Cum sa citezi

Lorena Craia. “Ultima noapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-craia/poezie/14104609/ultima-noapte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.