Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Gloanțe de argint

1 min lectură·
Mediu
Nu veți putea să-mi răstigniți cuvântul
Nici la altar păgân, nici în scripturi
Și nu-mi veți mai răstălmăci nici gândul
Aproape mort din mine, în torturi!
Sunt ca un sloi de gheață ce descrește
Spre limita pastișelor de azi
Și-acesta doar în mine se topește
Până la rădăcinile de brazi.
Pereții mi-i zidesc în detestare,
Fereastra fumurie de pământ
Îmi va păstra lumina asta mare,
Pe care numai eu pot s-o cuvânt!
Nu veți putea să-mi așezați nici pașii
Pe ochii și pe pieptul vostru gol,
Căci eu urmez umilă-naintașii,
Plătindu-le prin scriptul meu obol.
Nu am un dumnezeu să-mi țină partea
Nici în elogii și nici în icoane,
Căci dumnezeul meu îmi este cartea,
Iar pentru voi, – cuvintele-mi, – piroane.
Și-n infinitul care se sfârșește
Și pentru mine, dar și pentru voi,
Luați aminte – sufletul vorbește
În viața tuturor și-n cea de-apoi!
13 august-03 septembrie 2016, Constanța
00981
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
150
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Lorena Craia. “Gloanțe de argint.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-craia/poezie/14097524/gloante-de-argint

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.