Poezie

Crinii suspină

1 min lectură·15 august 2016

Mediu

Îmi place să beau dintr-o cupă

Nectarul ființelor vii,

Îmi place să mușc dintr-o drupă

Apusul orei târzii.

Când pârgul din pârg pârguiește,

Ca flutur’ din fluturul viu,

Când mâna pe piept odihnește,

Ca ramura-n lacul sălciu.

Îmi place-a rămâne-n picioare,

Pe iarba ferită de vânt,

Îmi place să beau din izvoare

Cunoașterea dintr-un cuvânt.

Îmi place să țin flori din crinii

Ce cresc la mormântul dintâi,

Când smuls-au din mine toți spinii

Măceșului de căpătâi.

Aștern liniștită, pe iarbă,

Lumină a ochiului sfânt,

Aștern la picioare rubarbă,

Să crească din mine-n pământ.

Privesc ochi în ochi o lumină,

Și în dimineața de azi;

Să soarbă din cupa mea plină,

Ca mugur din muguri de brazi...

14 iulie 2016, Constanța

001.126

Lorena Craia. “Crinii suspină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-craia/poezie/14095534/crinii-suspina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.