Poezie

În penitență

1 min lectură·11 august 2016

Mediu

Se lasă asfințitul peste mine,

Așa cum norii lasă umbra lor

Pe geana de lumină, care vine

Din genele și ochii tuturor.

Prin geamul ferestruicii,-o adiere,

Ce îmi gonește părul despletit,

Pe genele-n repaos, – o tăcere,

Șezând pe-un umăr care-a amorțit.

Nu sunt o diligență pentru nimeni,

Nu mă mai întrebați de unde vin

Și nici unde mă-ndrept! Eu, de asemeni,

Nici nu mă-nalț, dar nici nu mă înclin.

Degeaba scriu poverilor de bine,

Degeaba mă ascund într-un decor,

Se pare că lumina mea se ține

De-un om, ținut în palma lumilor.

În geam îmi bate răsăritul rece,

Pe umăr, – semnătura zilei noi,

Pe linia din palmă parcă trece

Lumina lumilor, din doi în doi.

8 iulie 2016, Constanța

001.082

Lorena Craia. “În penitență.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-craia/poezie/14095414/in-penitenta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.