Poezie
Zdrobesc urechea de stâncă
sonet străin
1 min lectură·
Mediu
Stau împietrită-n ale tale brațe,
Ca mugur de măceș sălbăticit;
De glasul meu aproape-nmărmurit,
Las versul șubred și asprit s-agațe...
Ne repetăm, ades, la infinit,
Cum stelele pe cer se iau de soațe,
Þintind în Univers din brațe-n brațe,
Înlocuite doar de ce-i murit.
Mă scrie mâna ta pe un caiet,
Ce se deschide singur și banal,
Când totul ni se pare desuet,
Gândind la gânduri triste, în duet,
Când ochiul tău îmi pare de cristal,
Tu îl arunci spre mine, în antet.
25 iunie 2016, Constanța
00990
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lorena Craia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Lorena Craia. “Zdrobesc urechea de stâncă .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-craia/poezie/14094419/zdrobesc-urechea-de-stancaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.