Poezie

fără hotar

1 min lectură·16 noiembrie 2007

Mediu

Într-o zi am să-ți strig ce mă doare

Când nu te vei mai ascunde și vei auzi,

În lumea ta fără nici un hotar,

Fie doar cu un strigăt, și voi reveni.

Ești atât de departe, încât marginea lumii,

Privind de aici mi se pare aproape

Aștept să te zăresc la capăt de cer,

Într-o zi cu parfum și culoare de cântec.

Mă mai ști?Glasul meu îți mai pare ciudat?

Dintr-o mie de lumi, înapoi voi veni,

Mă voi furișa tiptil și te voi privi în ochi

Și poate că văzându-mă, mă vei putea auzi.

Chiar dacă va fi fără ecou și poate ciudat,

Strigătul meu totuși, te va trezi;Și-atunci,

Te-aș întreba: în lumea ta tu poți primi,

De la marginea lumii, o călătoare?

001.929

loredana marilena pacala. “fără hotar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/loredana-marilena-pacala/poezie/1753852/fara-hotar

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.