Steluta mea...

1 min lectură·6 iunie 2010

Mediu

Steluța mea micuță,argintie

Ce te-ai desprins din raza mea de soare

Mă tem că te-am închis în cochilie

Și pâlpâirea ta acum ma doare...

Când tu erai nu alta ci lumină

Eu te-nvățam stângaci să strălucești

Acum mă strâng sub negurii de vină

Că-n ce te-am învățat te-mpleticești...

Vazând ce-am stins, eu vrând doar să fac bine

Pornesc în căutare de lumină

Ca strălucind din nou, să poti prin mine

Să reaprinzi scânteia ta divină...

Și strâng în drumul meu lune și sori

Sa-ți dau ofranda sufletului meu

Chiar dacă printre ele sunt și nori

Eu te voi lumina, odorul meu...

012.925

Long Vistiana. “Steluta mea....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/long-vistiana/poezie/13943553/steluta-mea

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

pare o poezica pentru copii. dar si asa parca mai trebuie cizelata, prea e acoperita de patetism. si ritmul mai scartaie ici colea.