Poezie
Dracul si gandacul
2 min lectură·
Mediu
Intr-o zi un pui de drac
S-a intalnit cu-n gandac.
Dar gandacul nu-l vedea
Si nu stia ce-l pastea;
Isi vedea de treaba lui
Cu gandurile hai-hui
Si...vedeti voi, el credea
Ca lumea-i ceea ce vedea:
Un fir de iarba- poate doua,
Un graunte,-un strop de roua.
Din cand in cand cate-o albina
Mai ramanea fara benzina
Si poposea pe firul lui
Dar altceva... nimica nu-i!
Iar in ziua cu pricina
Tocmai plecase albina
Si gandacul se gandea
Cum va fi roua fara ea...
Dar deodata, din gandire
Il trezi brusc o smucire:
Vezi tu, dracul se distra
Si firul lui il scutura.
Speriat nevoie mare
Gandacul se tine tare
De pe firu-i sa nu cada
Si nici nu poate sa vada
Ca alaturi mai e iarba.
Aghiuta-si rade-n barba:
\"Uite-l cat e de speriat,
Numai bun pentru distrat!\"
Si-l scutura si mai tare
Pe gandacul care moare
Strans de firul lui plapand.
Dar deodata-i vine-un gand:
\"Doamne, cum e cu putinta,
De ce atata suferinta?!
De ce asa tanar sa mor??
Da-mi o mana de-ajutor!!!\"
...
Pan\'la urma nu mai poate,
Lesinat, cade pe spate.
Trist, invins si abatut
Nu vede pe ce-a cazut:
Iarba multa si pufoasa,
Stropi de roua racoroasa,
Albine zumzaie de zor
Intr-un dans cuceritor...
Iar deasupra, cer senin
Anunta un nou destin...
002239
0