Poezie
Poveste trista
1 min lectură·
Mediu
Ce rece e aicea sus,
Un negru nor, un soare-ascuns.
Mai fac un pas și am să zbor
Plutesc.. neant… un vânt ușor…
Copilărie, inocență, păpuși murdare
Doi frați bolnavi… Mi-e frig… Mi-e foame
Geam spart, un biscuite gol
Un pled în loc de pat in dormitor.
Uși fără balama… tata e beat
Cea care plânge-i maică-mea.
Am 13 ani când plec..
Stradă pustie.. arde un bec,
Un om.. speranță, o cameră de bloc
Alt om, o burtă, durere-n intim loc,
Un pumn, un terci și iarăși un alt om
Am obosit să-i număr, n-am voie nici să dorm,
Preot…sutană …nu cred în Dumnezeu,
Privire fixă … drog…e mort copilul meu,
Un turn înalt…scări multe…un ultim râs,
O lacrimă, o clipă… devastatorul plâns
Acoperișul lumii este strâmt,
Brațe deschise.. un mic avânt…
Mai am un pas, un vis, un gând,
Ce alb, ce negru, ce adânc,
Ce bine e aicea jos,
Ce cald… ce soare..ce frumos.
001.647
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Loi Dacian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Loi Dacian. “Poveste trista.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/loi-dacian-0006905/poezie/61198/poveste-tristaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.