Poezie

HOÞUL DE OASE

1 min lectură·23 ianuarie 2004

Mediu

A venit la mine un bătrân și mi-a spus intr-o doară,

Că oasele mele tinere pot duce si trupul lui șubred,

I le-am dat, spunăndu-i însă, că e pentru ultima oară,

Căci nu vreau în oasele mele să intre mirosul lui putred.

De atunci au trecut ceva ani, dar bătrânul a uitat să se întoarcă,

Eu m-am obișnuit cu stărvul meu hilar, bucăți informe de carne

Si chiar mi-e mai bine așa, căci lumea din milă încearcă,

Să mă treacă Podul Invalizilor, ducîndu-mi trupul în palme.

Din când în când, mă întâlnesc, în drumul căutărilor eterne,

Cu Vânzătorul de Iluzii, oportunist personaj ce-mi propune

In schimbul cărnii mele mâncate de vierme

Proteze din lemn de abanos, înmiresmate cu esențe de parfumuri fine.

Sunt nehotărât. Dacă mă minte și vrea numai să-mi fure trupul.

Nu-mi va rămâne să schimb mai târziu decât sufletul.

001.906

Loi Dacian. “HOÞUL DE OASE.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/loi-dacian-0006905/poezie/61197/hothul-de-oase

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.