Poezie
Eu,anul
1 min lectură·
Mediu
Eu,anul
Ceva zile până la sfârșitu-mi.
Eu, anul ce porneam la început cu vlagă
Mă văd acum bătrân în scaunul meu de agă,
Ascult gerul ce zboară și șoptește dormi batrane, dormi.
Eu, anul spre deosebire de voi oamenii ce sărbătoriți acum sfârșitu-mi
Mă nasc în sărbătoare și adorm în sărbătoare,
Insă … știți voi prin câte trec Eu în scurta-mi plimbare?
Ei bine spre deosebire de voi oamenii ce v-a fost dat să uitați
Eu nu uit nimic, Eu văd, ascult și memorez …
Moarte,naștere, bucurie și tristețe, nepăsare, milostenie
Toate sunt înscrise-n mine și păstrate ca poveste.
Și acum … când văd ce-a fost, nu mi-e dat să judec Eu
Dacă e pagubă sau rost.
Mai am puțin, gerul trece de fereastră
Scaunul tremură de zgomotul de afară
Urlă ceasul ghinionul să spargă
E vremea să mă ridic și să dau timpul meu noului agă.
Mă petrec greoi spre ușă, o deschid și văd Timpul cel mare
Cobor cele 24 de trepte rămase cu pasul meu bătrân
Și îl văd pe El, ce năzdrăvan, ce nebun.
Eu am fost anul,
Tu ești noul an.
Atât am mai apucat să-i spun …
00836
0