Evadez...
Evadez în visul impânzat de luciditatea
Obscură.
Ieșind din ceata realitatii...Simt
Mă ridic,spirit pur,deasupra trupului
Adormit.
În viziune astrală...
O nouă lume se
În cochilia solitudinii.
Ferit de ignoranța umanității/divinității...
Ma rog pentru o buna zi...
O zi ce nu va mai veni.
Să văd ultimul erou căzând
Să-i văd pe bastarzi surâzând
Să văd
Poarta cosmică se deschide...
O nouă lume...
A posibilitatilor nebănuite.
Ratiunea concretă,
Nu poate,
Nu va putea...
Elucida taina de dincolo,
Acel dincolo,
De aici.
Cu emanații
Sunt foc... sunt apă
Un fulger pe cer...
În formă de vată
Din plumb și eter.
Mă inalt in Abyss
Prăbușit sunt in cer
Înotand prin nimic
Sunt plumb și eter.
Nu trăiesc, nu exist.
Sunt
Nimic nu mai contează
Totul e un fals amar,
Rătăcind adânc în mine
Te caut...iar și iar .
Lin
Aluneci printre degete,
Violent,
Mi te zbați in mâini
Tu,
Ruină de nădejde
Mă imprăștii,mă
Ferestre de vise sfărâmate s-au deschis.
Evadez,mă înalt,exist in universul interzis.
Realitatea rămas-a pironită în pământ,în trecut.
Mă transform...
Mă renasc din cenusha sperantelor ce nu
In momente de liniște...
Și dulce solitudine,
Când pânze de păianjen,
In jurul inimii se țes...
Mă intreb ... mai există
Izbândă de frămantarea ,
Sufletului singuratic?
Crampe de nervi ,
Și
Sunt clipe cristalizate ....
În mintea mea.
În care mă simt vested si bărtrân,
O ruină sub nenorocirile...
Ce se scurg...
Se adun.
Mai tarziu , sau mai devreme,
Aud pruncul cum plânge si
Cobor pe ape line.
Lacrimi vărsate de mine.
Și lungi râuri,colorate,
În spumâ de vin involburate.
Luntrea ingustă ma duce...
Pe râuri de apa dulce...
Sub soarele cald de vară.
Incet...spre o
Fragmente de tine ,
Se preling printre...
Cremenele albului.
Și picături din nestemate,
Cad pe calcarul destinului.
Eu te intâmpin...
Cu imbrătisarea-mi infinită.
Cuprinzând intreg
LU