Liviu Nanu

De evitat pe viitor rima tine-mine-bine-cine. Succes și inspirație!

Cred că ai potențial, dar mai cred că te și grăbești. Rima este facilă și uneori versul șchioapătă. Se pot rezolva în timp, important este să exersezi, cred că ești pe drumul bun. Succes și inspirație!

Frumoasă metafora din primul vers, ai putea dezvolta ideea. Succes și inspirație!

Liliana, mulțumesc pentru urări. Dana, frumos din partea ta să pui imaginea, dar ai ales din grabă o variantă mai veche, nu cea definitivă.

Îi mulțumesc lui Liviu Comșia pentru semnal, vă mulțumesc și vouă, dragi colegi, pentru felicitări și interes.
Cartea are 150 de pagini și cuprinde o cîteva din textele cu același nume postate de mine în acest spațiu. Coperta este realizAtă de colega noastră, Dana Ștefan și poate fi văzută aici: http://s23.photobucket.com/albums/b391/antonpeta/?action=view&current=coperta.jpg
Volumul se va găsi în librării în Timișoara și sper că și în București, dar eu sper să poată fi pus și în librăria virtuală (dacă ea va mai funcționa, desigur). Va fi și o lansare, probabil în martie, nu știu exact data, probabil în a doua jumătate a lunii.

Cristian, mâine sjung în Lugoj, dă un semn, sper că mai ai telefonul meu. Eu n-am reușit să te contactez decît așa. Aș vrea să ne întîlnim, dacă ai timp.
Comentariul este off, cer scuze editorilor, nu am avut altă soluție de a-l contacta pe autor.

Traian, cînd am citit propunerea ta am avut emoții. Pe urmă am realizat că e vorba de poeme :)) Dar să nu fii invidios, nu am succes la femei, și mai ales cu poemele mele indiferente. O să încerc cu sonete, cine știe...? Onorat de vizită și semn.

Amalia, eu sînt un nostalgic și totodată un ludic. Îmi place să mă mai joc din cînd în cînd cu forma clasică, chiar dacă tot mai puțini cititori o apreciază. Cum spuneam, e un joc, iar aici e un atelier, deci de ce nu? Onorat de vizită și semn.

Poem bun, însă finalul face toți banii.
Citit, impresionat
cu scuze pentru deranj
al 48-lea cititor,
anton

Ai un condei sigur, pe care aș putea paria. Mi-a plăcut poezia în întregime, dar ca să fiu mai explicit, voi exemplifica unele versuri:
\"și-o pisică rotundă care se linge în sensul acelor de ceasornic
În casa din față ne-mpreunăm goale pe pardoseli de granit, oră cu oră
femeie cu femeie femeie cu oră\"
\"n tric de făcut o viață de scos cu stegulețe din mânecă
o iubită să-i sară prin coaste afară \"
\"...am un trup agățat de călcâi
îmi ciocăne-n carne de trei ori îi deschid c-un pahar de lapte în mână
ca la semnal schimbăm o piele cu alta jucăm tigăițele\"
\"în casa din față mai bine stai nemișcat în fereastră și aștepți nu omori păianjeni cu talpa\"
\"mă tem
că am să mor nebună cu fusta înnodată între pulpe
exersând grațios changement de pied pe fața fără timp a oglinzii
prin care încerci să bagi ușor mâna să-ți tragi limba afară
să-ți apuci jumătate de trup\"
\"Între tine si ceilalți pui puncte pe care începi să le unești\" (m-aș fi oprit aici)
\"încaleci pe șuierul dintre oameni ca pe-o balustradă lucioasă\"
unele mici scăpări, dar care nu afectează frumusețea poemului.

cu scuze pentru deranj,
al 34-lea cititor,
anton

Cred că, așa dezlînată cum se declară, părerea Adinei se apropie cel mai mult de realitate, adică a surprins starea de moment care m-a determinat să scriu acest text \"indiferent\". Nu mi-am propus să fie poemul perfect, nici să șochez cititorul, a fost doar un moment de reverie, sau mai degrabă o stare aparte, care m-a determinat spre acest demers liric, poezia fiind scrisă foarte repede, în cîteva minute. Am mai pățit asta de cîteva ori, și atunci am produs alte glume, cum ar să zicem \"consolare\", \"neanderthal\", \"dezamăgire\", \"autobiogradie\" și mai multe din primul volum, pe care nu le mai citez. Că e un poem bun sau prost, asta nu mai contează, important este că produce o reacție din parte cititorului, fie ea și negativă. Am fost conștient că voi avea și critici, mai ales pentru partea finală, risc pe care mi l-am asumat, doar sîntem într-un atelier, nu?
Vizita dumneavoastră, dragi colegi, mă onorează, iar părerile vi le respect, fie ele și negative.
La bună citire

Mi-au plăcut \"urmele\" primei strofe, adevărate semne lirice.
De fapt întregul poem mi-a plăcut, în ciuda finalului cam în coadă de pește. Un text inspirat, am avut parte de o lectură plăcută. Chiar și arhitectura textului e bine aleasă, e aerisit și se citește ușor.
cu scuze pentru deranj
al 109-lea cititor, anton

Ai pornit de la o idee bună, dar cred că repetînd prea mult \"arta\" nu obții un efect estetic. Aș mai gîndi vesrsul final, eventual aș renunța la el.
al 38-lea cititor,
anton

Nu-mi place cum sună \"de_dezgheț\". În rest totul e bine.
Am remarcat:
\"muzica invadează totul prin pereți\" - deși \"totul\" parcă nu se potrivește
\"...armonie ipocrită\" - nu știu cum poate fi o armonie ipocrită, dar am apreciat metafora și imaginația. Și de ce n-ar face și cititorul un efort de imaginație? asta înseamnă poezia, în fond.

Strofa a doua, în special ultimele două versuri
al 31-lea cititor,
anton

Petruț, elementele de fabulos, de suprarealism, le-am introdus în \"Bicuță\" încă din episodul \"Călătorie la capătul țării\", care a fost publicată și într-o revistă culturală. Prin urmare, faptul că am \"recidivat\" nu e deloc întîmplător, textul a fost apreciat de cititori (și nu mă refer la cei de pe site). Onorat de prezență și semn, cînd ajung prin orașul tău, sper să ne vedem, am legături de suflet acolo.

Nicoleta, eu am încercat să împletesc în ciclul acesta de texte (și nu doar în ele), comicul cu tragicul. Comicul de situație și de limbaj, tragicul de toate felurile. Dacă am reușit îmi vor spune cititorii, așa cum ai făcut-o tu, aici. Semnalele sînt bune, sper ca și cartea, care va vedea lumina tiparului (he! ce șsblon, \"lumina tiparului\" :)) ) în cîteva zile, să se bucure de o audiență la fel de mare. Onorat de vizită și semn.

E bine că ai încadrat textul la personale și mai bine că îl denumești \"experiment\", chiar inspirat că i-ai spus \"superficial\". Dacă l-ai fi numit poezie, mă tem că nu s-ar fi încadrat, nu văd niciun fior liric, iar pentru proză e cam scurt. Dar cum aîntem pe un vast atelier literar, fiecare e liber să experimenteze ce vrea mușchii lui. Eu în locul tău aș încerca o rețetă culinară în versuri, sigur dai lovitura.
al 138-lea cititor neexperimentat,
anton

Mihai, am înțeles. Cu Bicuță mai ușor, cu școala mai greu. Dar am să le transmit, stai liniștit. Onorat de prezență.
Valeriu, mi-ai făcut o surpriză plăcută comentînd textul acesta. Din mai multe motive, unul dintre ele fiind acela că am niște legături de suflet cu orașul în care viețuiești. Tot un oraș de provimcie, prin urmare înțelegi bine atmosfera.

Îmi place cum ai abordat tema. Despre lift nu s-au scris foarte multe, rețin că am citit acum cîțiva ani un volum semnat de Petre Cimpoieșu (Simion liftnicul), o carte bună (am auzit că la modă este să spui \"supertare\"). Pe scurt, am avut parte de o lectură plăcută, o să revin în pagina ta, cu siguranță.

Eu n-am citit cartea, sper s-o găsesc în librării, poate chiar de la autor. E posibil să ajung la Timișoara în următoarele zile, aș fi vrut să ne întîlnim, tot opresc în Lugoj.