Liviu Nanu

Poezia s-a dorit a fi un fel de tablou, mai precis niște tușe asupra realității ce ne înconjoară, tottal diferită față de ce visăm cu ochii deschiși sau nu. Eu exercițiu împotriva alienării, oricum, un exercițiu. Trecerea voastră pe aici mă onorează și sînt dator cîteva lămuriri, fără să intru în explicații, în general e bine să lași cititorul să înțeleagă textul cum mintea lui.
Traian, la întrebările puse de tine cred că singur ai găsit răspunsul. Așa este. Cu moneda, da. Sînt din ăia noi de aramă, 5 bani parcă.
Giulio, e pronunția neaoșă la ok și offline.
Claudiu, posibil să schimb acolo dar ce să pun în loc? finalul trebuie să fie un blocaj, o lipsă de comunicare. Așa m-am gîndit eu că ar fi potrivit. Mulțumesc. Nu e amprenta Ioanei, ne-am gîndit doar să scriem amândoi ceva în același timp, fără să ne influențăm. Ca un exercițiu comun fără colaj, însă.

Da, primul vers al fiecărei strofe trebuie să facă atent cititorul, urmând ca celelalte să creeze o emoție, că doar ăsta e scopul poeziei. Însă, probabil din cauza unei exprimări mai pretențioase lucrul ăsta nu se petrece decît oarecum prin strofele 3 și 4 prin cîteva versuri inspirate \"Manastiri de viata\", \"Scenarii gravate in penele ei\". Și strofa finală suferă de aceeași boală, mă așteptam la un final mai dramatic. Se vede că este o poezie lucrată, tehnic nu prea am ce reproșa.
Cu prietenie,
Anton

Dragul meu,
Mesajul tău a ajuns la mine prin intermediul internetului care este cele mai bun pretenar. Ai dreptate, cum trece timpulă sta...zile, ore, secunde...zici tu. Eu aș completa: minute, săptămâni, luni, ani, decenii ș.a.m.d. Și eu sînt cu gîndul latine eu departe, tu și mai departe, depărtarea dintre noi e imensă și eu suspin după pielea ta și atingerea ta și mai tandră. Eu însă pot. Pot să stau așa și să mă gîndesc și la altceva, mai beau o cafea, o cola...tre ce timpul așa cum spuneam/ai în prima parte a poveștii. Întotdeauna am vrut să știi cît mă iubești, am întrebat și vântul serii, așa cum m-ai învățat, dar știi că stau la Glina, lângă stația de epurare și de obicei vântul bate dinspre. Da, da...știu și eu asta, am citit undeva, păsăril câtă cântecele, pomii înflores și pe urmă dau și rod, și stelel...ah stelel...ah cum sclipesc ele ca farurile mașinilor de pe autostrada soarelui care și el, soarele strălucește de dorul tău. Noaptea, da...sub stele iubitoare și vântul dinspre Glina străbate jucăș chipul meu, lăsându-mi în păr zeci, sute, mii de scame și alte deșeuri textile, atunci îl las să măr sărute știind că vine de la tine pe mail. Revin mai la toamnă când se mută ăștia cu Rebu.

Frumos ai grăit aici. Exact ca o țigară. Păcat că au mai spus-o și alții înainte, nu mi-amintesc cine, mulți...

Sentimentul iubirii este înălțător, iubirea te îmbată și așa îmbătat de fiorul ei, începi să-ți exprimi gîndurile sau ce ai atunci în minte, chiar și sub formă rimată. Uneori iese poezie, alteori nu. Acum de exemplu, nu. Asta nu înseamnă că trebuie să abandonezi. NU, hotărît! Iubește în continuare!

Să nu spui că e creația ta. O auzeam cînd eram mic, se distrau mult cu aceste minunate versuri o anumită categorie de băieți \"culți\". Adică e \"un fel\" de folclor.

Vorbeam acum cîțiva ani cu un critic și îmi spunea că orice text poate fi interpretat în trei moduri. 1. poți să zici de bine; 2. poți să zici de rău; 3. poți vorbi pe un ton neutru, așa și așa. Cred că cel mai greu este să discuți apreciativ, să găsești sîmburele de frumos, esența, spiritul unui text. Mai ușor este să pescuiești defectele și slabiciunile, legăturile dintre versuri, micile imperfecțiuni. Așa au apărut o serie de critici care doar asta fac, dă bine și la public. Să scrii neutru e simplu, sînt doar niște șabloane. Cel mai trist este să fii ignorat, asta mă trimite la Andrițoiu \"înjură-mă dar nu mă ignora\" (parcă el a spus-o, nu?). Despre poezia de față pot spune că are cîteva părți memorabile cdum ar fi prima strofă (dar nu în întregime) și strofa a doua. Mi-au spus mai puțin primul vers și ultima strofă, dar poate că mă înșel. Părerea mea. Ah, și să nu uit: Bine ați venit! Să nu vă așteptați la un loc foarte confortabil, aici există feed back, fiecare poate să-și exprime o opinie, spre deosebire de reviste unde nu prea afli păreri. Dar în definitiv nu scriem pentru critici, important e să ne judece consumatorul de literatură, cititorul.

E cazul să revin cu altă serie de mulțumiri și cu o dojană colegială pentru Nia: nu trebuia să arăți dedicația, asta era una standard, îmi făcusem și ștampilă. Acum trebuie să-mi pun imaginația la treabă și să inventez alta :) Altă corecție: un pahar și 1/2 au fost, nu două. Ce vor zice cititorii că trag la măsea? În rest ai dreptate, ne puparăm de două ori. Ne vedem la lansare, sper să avem vreme bună pentru că va fi în aer liber.

Noutăți... Bravo Pane, felicitări DoDule! Cînd am intrat la adresa aia acum cîteva zile încă nu se putea comanda. Abia aștept s-o văd de-adevăratelea.

Eu sînt unul dintre cei care au ratat evenimentul. Nu vreau să găsesc scuze, totuși cred că Daniel știa de la început că e riscant să fixezi o zi lucrătoare pentru o astfel de manifestare, deși la Brașov am înțeles, așa se obișnuiește. Personal am participat la peste 10 lansări de carte ale colegilor de pe site, de aceea mă întristează faptul că aici n-am putut ajunge. Îl aștept pe Daniel să trimită cărți și la librăria virtuală raft.poezie.ro astfel ca toți cititorii lui care și-ar dori cartea s-o poată citi pe viu și s-o așeze în bibliotecă. Felicitări Maria pentru că ne-ai făcut părtași la această acțiune culturală de suflet.

La mulți ani! Și cît mai multe poezii frumoase, fie ele haiku, tanka sau rondeluri.

\"la\", scuze.

E un text bun, chiar foarte bun, dar cu prima strofă am eu ce am. Și mai exact cu \"dedesubtul\" și cu \"ne lasă să\".

Cred că ai încadrat greșit textul șa personale. Mie mi se pare un poem în proză bine construit, echilibrat și frumos.

Cred că e un text bun. Aș scoate \"niciodată\" din versul 2. Sper că nu e vorba de Gore al meu? \"suferințele poetului Gore\"

Ioane, dacă n-ar fi textul meu aș zice că e un mare adevăr. Și chiar zic, doar se numește omagiu, nu? :)

Cred că ai făcut un lucru foarte bun, Maria. În sensul că asta mi se pare o formă potrivită pentru a readuce în atenția noastră creația literară a unui coleg, fie și cu prilejul zilei de naștere. Și colajele au fost un experiment, dar parcă mai nimerită este forma aceasta care de fapt te-a consacrat.
Mi-ai amintit cu plăcere de versurile în rimă ale Cristianei drept pentru care am să fac un tur prin creația ei.
La mulți ani îi voi ura sărbătoritei pe alte căi, dacă nu am și făcut-o deja.

Am rugămintea de a vă completa biografia.

Dana, cu muzichia nu cred că vei avea succes. Vine Fane Troncan cu acordeonul și Bidigaie cu țambalul (orgă cu ciocănele). Poate cu o sticșă de must.

și iar revin. Observ la începutul fiecărui vers un cuvânt scurt. Poate așa a dorit autorul, sau poate nu. Are un efect vizual.