Liviu Nanu

Frumoase. Cred că te obsedează ploaia, apare frcvent în versurile tale. Te-am recitit cu plăcere. Aștept și alte poezii.

Nu-mi pot face o impresie din lectura a doar 3 texte. Ar fi bine să mai scrii, cred că ai talent și sensibilitate.

Silvia, poate că ai dreptate, trebuie să vii achipată, poate nu cu barcă dar cel puțin un colac ar trebui, sau o vestă de salvare. Asta în cazul în care din întîmplare ajung în rîul Vedea. E foarte periculos, iar locația este chiar pe malul abrupt. Pentru amănunte citește aici: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/144953/index.html
Nancy, se rezolvă. mulțumesc pentru felicitări.
Ancuța, și ție îți mulțumesc. Eu încă mai aștept cartea ta.

Reușești să creezi o atmosferă însă ceva sună fals, este un dezacord...cred că de la lumânare, de la focul care troznește, divanul, odaia... Nu știu cum poate percepe textul ăsta un tânăr născut și trăit în Berceni, să zicem. În rest e bine. Îți urez bun venit pe site!

Văd că ai doar 3 poezii postate. Mai ai timp, să nu abandonezi. Rima este încă facilă, cred că te grăbești tare, încearcă să cauți și alte soluții prozodice. În definitiv aici este un atelier, fiecare produce ceva și așteaptă feed-back.
Bine ai venit pe site!

Cum stai cu inspirația? așteptăm ceva nou. Asta cu puișorii e bună, imaginație ai.

La mulți ani stimate maestre!

Ai puțintică răbdare. Și tutun, normal. Să cercetăm.

Nu, nu e inclusă în carte. Volumul (de fapt este o plachetă) a apărut pe 4 octombrie, dar ultimele aproximativ 10 texte nu sînt incluse. Poate la următorul, cine știe?

Îmi amintesc și eu de prima duminică din octombrie cînd se organiza \"Ziua recoltei\", mă lua tata de mînă și intram în oborul amenajat cu stuf, papură și porumb împănușat, legat în funie. Mă minunam de purceii de lapte etalați pe galantare, de toate frunctele de sezon frumos aranjate, de borcanele de murături, făceam o baie de culori și de must, pe care de regulă reușeam să mi-l torn pe cămașa albă de pionier. Așe este, pastrama se mănâncă lângă grătar, pe funduri de lemn, cu mâna, cu mămăligă și cu mujdei, deși ăsta poate să lipsească. Vinul să fie tulburel, dar destul de bun, să ai timp să ajungi acasă la WC-ul personal. Acum ești înconjurat doar de plastic, nu mai știu cine spunea (parcă Murphy) \"dacă vrei să bați în lemn, constați că în jurul tău nu ai decât inox și plastic\". Mi-ai trezit frumoase amintiri, Mariana.

Poezia s-a dorit a fi un fel de tablou, mai precis niște tușe asupra realității ce ne înconjoară, tottal diferită față de ce visăm cu ochii deschiși sau nu. Eu exercițiu împotriva alienării, oricum, un exercițiu. Trecerea voastră pe aici mă onorează și sînt dator cîteva lămuriri, fără să intru în explicații, în general e bine să lași cititorul să înțeleagă textul cum mintea lui.
Traian, la întrebările puse de tine cred că singur ai găsit răspunsul. Așa este. Cu moneda, da. Sînt din ăia noi de aramă, 5 bani parcă.
Giulio, e pronunția neaoșă la ok și offline.
Claudiu, posibil să schimb acolo dar ce să pun în loc? finalul trebuie să fie un blocaj, o lipsă de comunicare. Așa m-am gîndit eu că ar fi potrivit. Mulțumesc. Nu e amprenta Ioanei, ne-am gîndit doar să scriem amândoi ceva în același timp, fără să ne influențăm. Ca un exercițiu comun fără colaj, însă.

Da, primul vers al fiecărei strofe trebuie să facă atent cititorul, urmând ca celelalte să creeze o emoție, că doar ăsta e scopul poeziei. Însă, probabil din cauza unei exprimări mai pretențioase lucrul ăsta nu se petrece decît oarecum prin strofele 3 și 4 prin cîteva versuri inspirate \"Manastiri de viata\", \"Scenarii gravate in penele ei\". Și strofa finală suferă de aceeași boală, mă așteptam la un final mai dramatic. Se vede că este o poezie lucrată, tehnic nu prea am ce reproșa.
Cu prietenie,
Anton

Dragul meu,
Mesajul tău a ajuns la mine prin intermediul internetului care este cele mai bun pretenar. Ai dreptate, cum trece timpulă sta...zile, ore, secunde...zici tu. Eu aș completa: minute, săptămâni, luni, ani, decenii ș.a.m.d. Și eu sînt cu gîndul latine eu departe, tu și mai departe, depărtarea dintre noi e imensă și eu suspin după pielea ta și atingerea ta și mai tandră. Eu însă pot. Pot să stau așa și să mă gîndesc și la altceva, mai beau o cafea, o cola...tre ce timpul așa cum spuneam/ai în prima parte a poveștii. Întotdeauna am vrut să știi cît mă iubești, am întrebat și vântul serii, așa cum m-ai învățat, dar știi că stau la Glina, lângă stația de epurare și de obicei vântul bate dinspre. Da, da...știu și eu asta, am citit undeva, păsăril câtă cântecele, pomii înflores și pe urmă dau și rod, și stelel...ah stelel...ah cum sclipesc ele ca farurile mașinilor de pe autostrada soarelui care și el, soarele strălucește de dorul tău. Noaptea, da...sub stele iubitoare și vântul dinspre Glina străbate jucăș chipul meu, lăsându-mi în păr zeci, sute, mii de scame și alte deșeuri textile, atunci îl las să măr sărute știind că vine de la tine pe mail. Revin mai la toamnă când se mută ăștia cu Rebu.

Frumos ai grăit aici. Exact ca o țigară. Păcat că au mai spus-o și alții înainte, nu mi-amintesc cine, mulți...

Sentimentul iubirii este înălțător, iubirea te îmbată și așa îmbătat de fiorul ei, începi să-ți exprimi gîndurile sau ce ai atunci în minte, chiar și sub formă rimată. Uneori iese poezie, alteori nu. Acum de exemplu, nu. Asta nu înseamnă că trebuie să abandonezi. NU, hotărît! Iubește în continuare!

Să nu spui că e creația ta. O auzeam cînd eram mic, se distrau mult cu aceste minunate versuri o anumită categorie de băieți \"culți\". Adică e \"un fel\" de folclor.

Vorbeam acum cîțiva ani cu un critic și îmi spunea că orice text poate fi interpretat în trei moduri. 1. poți să zici de bine; 2. poți să zici de rău; 3. poți vorbi pe un ton neutru, așa și așa. Cred că cel mai greu este să discuți apreciativ, să găsești sîmburele de frumos, esența, spiritul unui text. Mai ușor este să pescuiești defectele și slabiciunile, legăturile dintre versuri, micile imperfecțiuni. Așa au apărut o serie de critici care doar asta fac, dă bine și la public. Să scrii neutru e simplu, sînt doar niște șabloane. Cel mai trist este să fii ignorat, asta mă trimite la Andrițoiu \"înjură-mă dar nu mă ignora\" (parcă el a spus-o, nu?). Despre poezia de față pot spune că are cîteva părți memorabile cdum ar fi prima strofă (dar nu în întregime) și strofa a doua. Mi-au spus mai puțin primul vers și ultima strofă, dar poate că mă înșel. Părerea mea. Ah, și să nu uit: Bine ați venit! Să nu vă așteptați la un loc foarte confortabil, aici există feed back, fiecare poate să-și exprime o opinie, spre deosebire de reviste unde nu prea afli păreri. Dar în definitiv nu scriem pentru critici, important e să ne judece consumatorul de literatură, cititorul.

E cazul să revin cu altă serie de mulțumiri și cu o dojană colegială pentru Nia: nu trebuia să arăți dedicația, asta era una standard, îmi făcusem și ștampilă. Acum trebuie să-mi pun imaginația la treabă și să inventez alta :) Altă corecție: un pahar și 1/2 au fost, nu două. Ce vor zice cititorii că trag la măsea? În rest ai dreptate, ne puparăm de două ori. Ne vedem la lansare, sper să avem vreme bună pentru că va fi în aer liber.

Noutăți... Bravo Pane, felicitări DoDule! Cînd am intrat la adresa aia acum cîteva zile încă nu se putea comanda. Abia aștept s-o văd de-adevăratelea.

Eu sînt unul dintre cei care au ratat evenimentul. Nu vreau să găsesc scuze, totuși cred că Daniel știa de la început că e riscant să fixezi o zi lucrătoare pentru o astfel de manifestare, deși la Brașov am înțeles, așa se obișnuiește. Personal am participat la peste 10 lansări de carte ale colegilor de pe site, de aceea mă întristează faptul că aici n-am putut ajunge. Îl aștept pe Daniel să trimită cărți și la librăria virtuală raft.poezie.ro astfel ca toți cititorii lui care și-ar dori cartea s-o poată citi pe viu și s-o așeze în bibliotecă. Felicitări Maria pentru că ne-ai făcut părtași la această acțiune culturală de suflet.