Liviu Nanu

Iubito, cata lume intre noi,
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut...

Asculta-ma si lasa-ma sa strig,
Mi-e frica de-ntamplare si mie frig
Si nu mai vreau sa stiu pan-la sfarsit
Cine-a iubit frumos, cine-a gresit,

Cine-a facut spre noapte primul pas,
Cine-a plecat din joc, cine-a ramas,
Cine si-a smuls peretii rand pe rand,
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gand,
Cine a pierdut si cine a castigat
De toate inlantuit sau dezlegat,
Cine a crezut mai mult in celalalt,
Sub cerul prea strain si prea inalt.

Iubito, cata lume intre noi,
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut...

Cand am sa uit cum suna glasul tau,
Decat tacerea, ce-mi va fi mai rau
Si cum sa pot sub stele innopta
Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta?

Numaratori de ploi din doi in doi
Iubito, cata lume intre noi.

Mă onorează comentariile voastre. Ceea ce ați citit aici este o primă variantă, cred că voi mai face mici modificări. Mi-am propus ca textul final să fie structurat în 3-4 părți (capitole, episoade) și să capete statut de scenariu.

La mulți ani! O surpriză frumoasă, Ina, iar citatul ales de tine este din poezia mea prferată (alături de multe altele, desigur).

Am remarcat:
- \"Eu, făptură indecisă între două și aceeași lume\"
- \"niște brațe puternice mă luau și mă puneau cu grijă la locul meu\"
Poezie onirică de bună calitate, asta ca să risc o încadrare.

singura obiecție ar fi rima \"destinul-festinul\" și poate \"sînge-frînge\" și repetarea lui \"eram\" din primul vers al strofei a treia.
am remarcat:
- \"mănânc aceste trepte
ca un tigru\"
- \"sperietorile își iau cu sine parii\"

Multe imagini și interesante. Parcă ar fi un tablou de Bruegel. Două mici observații: \"școlarii se împing ...\", mai apare împing în versul anterior, poate ar fi mers mai bine \"îmbrîncesc\". Iar în versul \"înfumurați în foi – ce vină?!\" de altfel foarte frumos, parcă lipsec două silabe. Nu știu de ce, dar parcă mă apucă astenia de primăvară, sau cel puțin asta e senzația după lectură. Într-un cuvînt: frumos.

E destul de greu să definim poezia. Așa că mă limitez doar la o singură calitate a ei: să transmită o emoție. Textul tău transmite mai mult o informație, precum o reclamă. E drept, iscusit lucrată, are măsură, ritm, rimă...totuși, ceva îi lipsește. Uite, dacă-mi amintesc bine, era o reclamă, \"magazinele din sate/bine aprovizionate/îți oferă imediat/sortimentul preferat\". Ar putea fi poezie? Unii vor spune că da, alții că nu, ca în bancul ăla cu mireasa virgină. Are rimă și trasmite o informație, e clar. Ba are și umor (involuntar, presupun) și aici deja încep să am dubii. Cam așa e și cu extul tău. eu cred că poți mai mult, sînt convins că ai mînă, inspirație și chiar o doză de umor, așa că aștept de la tine și alte texte.
Cu scuze pentru intervenție
Anton
P.S.
Ah, și pentru că tot m-ai întrebat în subsolul unui text ce-mi aparține cum se pun semnele alea care se cheamă diacritice, eu îți sugerez să-ți editezi textul acasă cu ș,ț,ă,î,â și apoi, fără grabă, să-l postezi. Dar găsești opțiunea de a introduce diacritice și atunci cînd deschizi fereastră pentru introducerea unui text nou, în cazul în care calculatorul nu este setat pentru limba română, și tu nu știi cum să-l setezi.

Onorat, aștept urmarea. Am mai avut surprize, m-a lăudat cineva în 4 episoade și în ultimul mi-a dat cu paru-n cap:)

Horațiu, onorat de trecere și semn.

Domnule Mihuț, că ți se pare o poezie slabă e treaba dumitale, dar dai dovadă de nesimțire exprimîndu-ți nemulțumirea față de opinia comentatorilor mei cărora le refuzi (dar internetul e mare și mulți viteji bîntuie pe el) capacitatea de discernămînt. Puteai să-mi analizezi textul (dar presupun că nu merita efortul) și să faci referire doar pe el, cu argumente. Altfel nu-mi rămîne decît să constat că ești un autobăgător în seamă.
Dorun, am reținut ideea, mulțumesc.

Să fiu sincer m-a surprins (plăcut bineînțeles) evoluția acestui text și m-au surprin și vizitele, încheiate sau nu printr-un comentariu. Am avut o perioadă în care nu am mai scris decît cîteva versuri, mă preocupă acum alt proiect în proză, așa că această poezie a fost un fel de răbufnire, a ieșit în cîteva minute, e posibil să mai suporte mici modificări, deși s-ar părea că n-ar fi nevoie. Am plecat de la o idee, citită într-o carte, un citat din Franz von Baader \"există o singură artă creștină, care nu-i nici gotică, nici romantică, nici barocă, arta de a purta crucea\". Că tot mă gîndeam la destin, ieri, după ce am venit de la înmormîntarea (de fapt n-am fost decît la biserică, printre cei peste 2000 de oameni, nici la Paște n-am văzut atîta lume adunată)celor doi prieteni decedați în explozia de care ați auzit, probabil. Adrian, tu cred că l-ai și cunoscut pe Gigi Zaharia. Onorat de vizită.

Maria, mă simt onorat că ți-ai răpit din timp pentru a lăsa aici un semn. Eu am în stînga mea o plantă (i-aș spune floare, dar n-am văzut-o pînă acum înflorită) și îmi place s-o știu lîngă mine, deși uneori mai arunc în ghiveci diferite resturi lichide care-mi rămîn în pahar (cola, bere, cafea, votcă...). Tutuși, pînă acum nu a dat semne că s-ar supăra pe mine.

Interesantă formula aleasă de tine, repetarea ultimului cuvînd din vers în următorul (deși nu e o noutate), are un efect estetic. Puterea dragostei...parcă era și un cîntec.

Felicitări! Nu promit nimic, dar am să încerc să ajung la eveniment dacă reușesc să-mi repar mașina pînă atunci.

La mulți ani, Carmen!

O temă dificilă, mai ales după ce a scris Virgil Carianopol \"Puritate\". Te-ai achitat însă bine de ea, chiar dacă versul mai șchioapătă.

Dragii mei (din agenda sau nu), comentariile voastre ma fac sa cred ca am atins un subiect general, de care ne lovim cu totii (de fapt asta am si urmarit, chiar daca am exagerat putin). Da, pixul si agenda clasica sint sfinte, dar aici intervine alta minunatie, pe care o voi descrie intr-un \"personal\" viitor, deja scris si publicat ca si acesta la o rubrica (picatura de cerneala) saptaminala. Pe scurt e vorba de faptul ca primesc anual agende care ramin necompletate. Si cind am nevoie le iau in ordine cronologica. Acum de exemplu sint la anul 1995. Onorat de vizite si comentarii.
Ionuț, mulțumesc pentru atenționare.

Pe mine nu m-a invitat la niciun coniac, dar am sa beau in cinstea lui un (sau mai multe) pahar. La multi ani Andule!

La multi ani si din cauza mea stimate coleg! Sa-ti pastrezi nervul si pana ascutite si vioaie.

Ioane, la mulți ani! să-ți fie epigrama ascuțită-n poantă, nici banală și nici boantă.