toamnă

dragute versuri. versuri care rad singure de sine, de toamna si de alte nimicuri aducatoare de bucurii. au un farmec aparte. ritmul e de vina, sau tulburelul...cine stie?:)
m-am bucurat sa te recitesc. mai trec.

taman cand iti scriam despre motivatiunile popasului florinei pe pagina mata, s-o produs inca un cutremur pe site si-o disparut ditamai comentariul scris cu har si dedicatiune.
(zambesc, de buna seama Radu reaseaza forma site-ului, dar facui preambulul aista preventiv, in cazul in care vreunul din editori da de comul meu prin cel maldăr de alte zeci de comuri care șăd frumușel la rând, așteptând aprobare)

bun.
amu sa incerc sa reformulez, desi e clar pentri tătî lumea ca a doua oară nu mai e la fel de bine ca prima, indiferent de actiune:)

iti ziceam, nene, ca venii pe pagina asta nu la chemarea ultimei strofe, ca nu mă simții cu musca pe caciulă, doar oleacă de gâdileala pe ceafa (și asta are justificare științifică, de bună seamă, fiind datorată muncii sedentare in fața sau in spatele monitorului)
buuun, deci tot încerc sa-ți spui, cu mâna pe inimă si inima pe taste, motivul adivarat al popasului meu pe-aici. ei bine, da. marturisesc adevărul:aroma de gogoșari. mie-mi plac mai cu seama aceia umpluți cu vinete, struguri și conopidă, insă, cum toamna asta n-apucai sa pun de niciunii, iată-mă-s, multumindu-mă cu aromele de prin case străine.

oare ce-oi mai fi scris prin cel comm pierdut?:(
iaca, până și memoria ma lasă, dar sper ca mata, lord oltean cum te stiu, ma vei ierta.

deocamdata ma delectai cu aroma toamnei tale. si, nu stiu cum sau de ce sau daca-i bine ori ba, plec zâmbind.
un zâmbet nostalgic, de buna seama, reflectat prin regretul ca nu mai sunt gogosarii de altdata (in borcanele mele, fireste)

p.s. sper să nu te superi de comentariul atipic. si sper, de buna seama, ca ma crezi cand spun ca e blanda si nostalgica toamna aceasta.
aceeasi.

Camelia, Florina - s-a vrut o poezie de atmosferă, fără cine știe ce pretenții. Un exercițiu dacă vreți. Mă bucur că așa ați perceput-o și ați citit-o în cheia corectă.

Imi aduce aminte de antologia \"Ceres si Pan\" de poezie bucolica romaneasca, o editie solida si atat de impunatoare incat ar putea fi utilizata si pe post de arma alba in autoaparare (Ed. Minerva, `84).

Numai acolo gasesti, in capitole precum \"Fructele pamantului\" si \"Cantec de petrecere\", tot ce a dat cernoziomul mai apetisant in lirica bastinasa, de la castraveti brobonati la ciorchinii gigantici striviti de femei trupese jucand pagan in cazi.

No, ca de aia e toamna, sa citim ase ceva!

Anghel, onorat de vizită, am făcut modificări în text.

ai spus exact ceea ce-mi lipsea ca să mă răscolesc acum de dorul casei. Pe-aici gogoșarii se murează în magazinul rusesc, pastrama nu are același gust iar mămăliga nu e bună mâncată de una singură…(barbatul și copiii mei nu mănâncă).
“se numără bobocii de-acuma. și ce dacă?
aș mai trăi o viață, aș mai iubi oleacă” și ah, cum mai stăteam cu degetul la țeava din care tata distila zeama de prune… așa ceva am uitat demult. Cu drag,

Te înțeleg, Maria. Sau cel puțin încerc, n-am avut parte să fiu departe de țară mai mult de două săptămîni, și alea mi s-au părut prea mult. Onorat de vizită și comentariu.