Poezie
sonet aproape trist
1 min lectură·
Mediu
Mai nou, privesc absent înspre niciunde
cum fac la praznic rudele sărace
cățeii îndoielii nu-mi dau pace
și mîrîie înverșunați la umbre
Aceeași plictiseală mă inundă
-destinul meu, ghinionist scenariu-
aștept cuminte ca-ntr-un lapidariu
să-mi cadă-n cap piatra de veci, rotundă
Din tubul vieții storc uimit doar ceară
de lumînări (i-aprins deja fitilul)
cui să mă plîng? și pentru-a cîta oară?
De undeva mă cheamă-ncet Copilul
și eu, ciudos, îl îmbrîncesc pe scară
iar el murind să-mi spună care-i șpilul
Publicată în volumul ”Apăsați tasta any” - 2004
031.352
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Liviu Nanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Liviu Nanu. “sonet aproape trist.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-nanu/poezie/14168845/sonet-aproape-tristComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IGIGIrinel Georgescu✓Și eu privesc zilnic precum curca-n lemne. Îmi place mult acest sonet de stare. Chiar dacă e publicat în 2004, se potrivește mult acestor vremuri, mult mai tulburi, peste douăj' de ani, vorba lui Alexandre Dumas. Cele două terține sunt superbe în mesaj. Elegiacă mărturisire!
0
IGÎmi place și primul cuvânt al sunetului. Îmi aduce aminte de textele mele, cu "lady Mi". O fi chiar nota muzicală, a treia. Dd corectat "Mi". E "Mai". Metafora "cățeii îndoielii" urlă și la "umbrele" cățeilor maidanezi ce au fost cândva în marile orașe din țară și din Europa. Compararea cu rudele sărace de la praznic nu dă naștere de fapt unei comparații, continuând doar ideea privirii absente.
0
LNMulțumesc de trecere și semn. Voi corecta negreșit
0