Poezie
Ti-o fac...
Iti cos voalul
1 min lectură·
Mediu
Ti-o fac...
Iti cos voalul sentimentelor
pe hartie
tainicul sertar de vise fara desfrunziri
...nu ma supar pe tine la pomul vietii
unde va creste cuminte
stolul tristetii--genele,sprincenele,
fluturii
plecati deasupra marului din tine
inflorit in cantecul pasarii
trebuie sa ma duc(sa mor cu adevarat)
sa strecor prin sita
pulsul vesniciei,ignorantei
sarutul gandului cu emotia
fara sa-mi vezi
arderea-de-tot
..Te port in suflet ca mierea
neinceputa
(si pentru ca prea dulce-mi esti)
ca un soare
gestant al timpului sortii
intre doua buze
gata sa-mi nasca doua aripi...
iti cos pamantul(ca-ntr-o operatie)
si-l voi trimite
intr-o noapte cu stele
sa-l vezi--pe cer--pus undeva(in subconstient)...
decojit de pe trup
iti pun in cuptor(ul meu)
pamantul
pentru a face sa creasca
pasarea ascunsa in saul inimii tale...
012.650
0
Apropo de Iasi, de ce n-am autograf pe pagina ta ?...sa fie vina mea...