Poezie

Cu ochii înspre cer

rugăciune

1 min lectură·9 noiembrie 2005

Mediu

Tot ce fac eu e doar să-mi fie bine,

Vreau să mă faci să-nvăț să Te iubesc,

Dacă aș ști că nu ești alături de mine

Puțin mi-ar păsa dacă mor sau trăiesc.

Răul de lângă mine îmi este ca un drog,

Aș vrea să pot de lume să m-ascund,

Dacă mă vezi salvează-mă Te rog

Fiindcă-s mut și nu pot să-Þi răspund !

Sunt pierdut fără să pot să-mi revin,

Mai neliniștit și nehotărât decât vântul,

Dar greșesc tot mai mult și Þie mă-nchin,

Eu sunt surdul ce nu-Þi aude cuvântul !

Calea înspre Tine mi se pare vecie,

Sunt păcătos și a mea este vina,

Perpetuez în greșeală și mă-nchin Þie

Eu, orbul ce nu-Þi vede lumina !

Pentru mine acum nimic n-are sens,

Te aștept să vii să îți dau jurământul,

Știu că trupul Tău e-un întreg univers

Dar inima Ta e Pământul.

Iartă Doamne acest suflet pustiu

Și păstrează a mea inimă vie

Că poate greșesc fără să știu

Dar vreau ca în mine pace să fie.

001.306

Liviu Florin Căpitan. “Cu ochii înspre cer.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-florin-capitan/poezie/149665/cu-ochii-inspre-cer

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.