Poezie

Sonet

1 min lectură·15 octombrie 2005

Mediu

Acum se-mpacă focul cu norii de furtună

Și dorul meu de Tine e-un gând neobosit,

Toți cei ce sunt departe cu greu se adună,

Tăcerea-mi umple gândul iar timpul e oprit.

Stau singur în tăcere, eternitate sorb,

Fără ca să clipesc încerc să mă ajut

Dar nu-Þi zăresc lumina cu ochii mei de orb

Nici nu aud ce-mi spune strigătul Tău mut.

Îmi cresc aripi de înger și le deschid ușor,

Aștept, doar o s-adie măcar un pic de vânt,

Degeaba tot aștept, nu am să pot să zbor

Că unde-s eu închis e ca și în mormânt.

Nu mai încerc să fug cu gândul în trecut,

Sfârșitul pentru mine e un nou început.

001.452

Liviu Florin Căpitan. “Sonet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-florin-capitan/poezie/145862/sonet

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.