liviu dascalu

Aproape de \"Carul cu bou\" eu am vazut si \"Mic dejun in iarba\".

Caracterul acesta de interactivitate al scrierii unui poem pe site imi place.
Horia, remarca ta este plina de umor; astept o eventuala epigrama pe tema asta. Ma gandesc la un jeep pictat cu flori, condus de hippioti si hippioaice. Acum, dupa cum vezi, nu e doar un haiku, dar eu spun ca, in principiu, merge si jeepul intr-un haiku: e o poezie scurta si e greu sa eviti cliseele calofile daca nu faci sa participe la lirism obiecte cat mai diverse.
Daca mai sunt critice, promit ca il transform iarasi. Voi vorbi despre jeep-ul cameleon si despre omul-fermoar.

Nu am renuntat la a-i aduce imbunatatiri poemului. Presupunand ca sunt, intr-adevar, \"imbunatatiri\".
Dana, ca sa fiu sincer, am stat si m-am gandit mult, inainte sa-l postez, daca e sau nu rasturnat. De aia l-am si trimis pe site, sa ma lamureasca altii. Dar mi se pare o imagine prea \"tare\" pentru un simplu haiku, daca e rasturnat; asa ca mai bine zic \"acoperit cu frunze\". M-am gandit si la \"parcat\", dar mi se parea o repetitie inutila, eliminand efectul de surpriza cand pomenesc de jeep, \"element\" atat de nepoetic.

Caderea asta in tulpina mi se pare o imposibilitate imagistica. Circulatia sevelor prin tulpine este una continua, la tine, in schimb, asocierea se face cu un ritm sacadat: ritmica unei picaturi.
Comentatorii s-au lasat purtati de un sentimentalism minor, legat de cliseul \"lacrima toamnei\".

am o camila delicioasa
din cocoase scoate pe masa
bere gratis si uneori vin
nu-i adevarat ca e doar chin!

de curand, el numarase
camilei, doua cocoase;
cat despre armasarel
putin: doar un cocosel

ea-mi canta rahmaninov
eu o iubeam fara istov
dar, lenes precum obolomov
eram doar in visuri...fauve

1. B.G. are o incredere absoluta in judecatile mele \"critice\". Am spus ca \"eseul\" e despre el. M-a crezut.
sau
2. B.G. se identifica, imaginar, cu \"criticul\" prezentat de tine. Ciudat e ca au fost oameni care ti-au comentat textul si au spus ca nu stiu despre cine e vorba; nu au reusit sa-l trezeasca pe B.G. din somnul hipnotic provocat de formula \"tu esti criticul\".
De fapt, Geana nu e un critic, nu poate sa faca referinte la filosofi (poate doar la vorbe de duh despre sau de la ...), si nu suporta nici un fel de punere in paralel cu Socrate. Gasesc o nota de megalomanie in faptul ca s-a identificat cu \"criticul\".
E un Gore Pirgu si atat.
Cat despre Dodu: comentariul lui imi era adresat mie. Imi spunea ca am comis o violenta interpretativa, identificandu-l pe BG cu criticul tau. Iar proza f. scurta pe care ti-a \"servit-o\" nu e rea, dimpotriva. Dar trebuie sa citesti mai multe de Costel (e tot una cu Dodu). La biografie are adresa de pe internet unde ii poti gasi textele. E un f. bun prozator. Texte nu mai are pe site fiindca se pare ca a fost exclus, nu cunosc motivele. E mult prea multa violenta, pe poezie.ro.

Venind din partea ta, asa-zisa stea imi pare, desi mi-e frica sa recunosc (cu frica tarzie a lui Bouvard si Pecuchet), simptomul unei excitatii sexuale.

Ce are de-a face imageria homoerotica a textului tau cu \"eseul\" lui Coss? (\"eseu\" e o alegere buna, in lipsa unei rubrici pentru pamflet). Cred ca autoerotismul mai poate fi asociat cu stelutele pe care le-ai dat. In fond, una din ele este pentru propria \"parabola\".

Comiti o inexactitate: eu chiar iti comentez textele. De orice natura.In masura in care am ce.

M. Ivanescu e primul care iese cu adevarat din traditia eminesciana a poeziei de dragoste.
Grigurcu: \"in lirica romaneasca de azi, M. Ivanescu e un mare poet nepereche\".

\"Oamenii inteligenti nu pot deveni eroi\". E o idee destul de riscanta. Noi, care suntem inteligenti, suntem de acord. Dar ce te faci daca te aud les zeros?

garcea l-a dus la sectie
c-a patruns prin erectie
ii mai facu o frectie
doar ca sa-i dea o lectie

Poezia inainteaza prin juxtapunerea unor imagini fara legatura intre ele. Procedeul e suprarealist. Cand iti reuseste, lirismul emana din diferenta, imaginile se insoliteaza reciproc. In cele mai bune cazuri, sub aparenta diversitate provenind din dicteu, exista un fluid de emotie comun, care se exprima paradoxal prin tot felul de incongruente.
Nu cred ca e o reusita. Ma deranjeaza, in mod special, poetizarea, combinata cu un procedeu literar care ar trebui sa fie unul \"cinic\", producand mai mult diformitati. Prea multa frumusete la mana a doua.

Eu sper ca vei reveni cu texte mai consistente. Ma bucur ca te vad din nou pe site.

E musai sa-mi arati si mie.

Azi e altfel. La fel de proasta, probabil.
Multumesc cititorului perfect, am receptat mesajul.

As include o erata pentru textul de sus, dar presupun ca cititorul binevoitor a trecut peste greseala fara probleme. Am inceput sa-mi scriu comentariile la mare repezeala, inainte de acest comentariu am pierdut doua texte din cauza ca a trebuit sa ma loghez din nou.
In al doilea rand, cine nu a aflat, inca, cine e \"criticul\" cu pricina, propun un text:


\"Hai sa-ti zic o fabula nene! Eu stiu una si buna, cand e de caft dai in stanga si in dreapta si nu il anunti pe celalalt: vezi ca dau! Firitiselile nu-si mai au locul. Ca-ntre golani. (...).
Recunoaste bre\' autorul.\"

Cine sa fie, oare? Cine, atunci cand nu are replica, face apel la o fratia de cartier, in virtutea unor reflexe sociale pe care nu i le impartasesc?

Portretul e foarte reusit. Ai surprins foarte bine nota de \"filosofie de cartier\", dar ai exagerat intr-o privinta: criticul de care vorbesti nu e in stare sa faca referinte la filosofia lui Kant sau a lui Sartre, totusi. In al doilea rand, ridici prea mult stacheta invocandu-l pe Socrate. Daca rateaza, toata lumea va spune: ei, era totusi Socrate. Hai sa folosim exemple cu o valoare didactica mai mare: literatura de idei de limba engleza, sau cea germana. Ele se disting prin claritatea exprimarii, care pentru cititorul obisnuit cu efectele de stil la tot pasul ale filosofilor francezi sau romani (desi e o problema daca trebuie sa-i numim \"filosofi\" pe cei din urma) sunt pur si simplu plictisitoare. Criteriile de valoare din filosofia sau critica literara americana sau germana sunt: precizie, referinte facute clar pentru orice aluzie culturala, respectarea maniacala a regulilor logicii (!! cum e posibil asa ceva??), tonul aparent didactic, in realitate asumare a unui model de rationalitate comunicativa.
Pana cand aceste standarde de rationalitate vor fi active si in cultura noastra, va trebui sa luptam cu influenta nu doar a eseismului parca iremediabil al culturii noastre de idei, ci si cu criticismul huliganesc, atat de seducator prin aparenta forta, libertate sau mai stiu eu ce, pentru multi dintre noi.

Tocmai am primit un comentariu din partea unui cititor din afara, demolant. Drept care, am trecut urgent la reconstructia din temelii (prima strofa e temelia) a poeziei. Daca nici de data asta nu mi-a iesit, voi continua sa improvizez pe tema data.
In urma acestei bile negre, increderea mea in importanta comentariului negativ creste.
Mi-ar placea sa aflu si niste pareri.

Salut acest experiment. De obicei privesc textul sub specie aeternitatis (reflex pe care mi l-a indus critica pe care am citit-o), cautand ceea ce ar putea fi simtit cu aceeasi placere dupa oricat de mult timp. Aici insa tot farmecul sta in aerul experimental, socul pe care il simti la prima impresie. Poate ca metoda ta de a face arta se va banaliza, si atunci altii, intr-un viitor, vor cauta altceva, si vor fi impresionati mai greu.
Imi place ca senzatia pe care ti-o da apa rece a unui lac de munte. Poezia vizuala anterioara nu mi-a spus foarte mult, aceasta insa are forta de impact. Asa mi se pare mie. Poate ca va veni asdf, si ma va surprinde cu o alta interpretare.