Poezie
demult
non, je n\'ai rien oublié
1 min lectură·
Mediu
eram copil cînd am iubit-o
copil am rămas și acum
ea stă în mine ca o piatră în bitum
în cîntecul meu ca o țeavă de tun
ea merge agale, ea nu mă mai știe
dar toamna-i miroase la fel
să-i scriu o scrisoare, să-i spun că e vie
că eu am murit într-un mare hotel?
în fiece cameră, cu orice femeie
o parte din ea am cătat
c-o fi dumnezeu, c-o fi dumnezee
eu doar după ea am umblat
ea nu e singură acum fără mine
ea are un rost ori ceva
aș fi bucuros însă numai un chin e:
că nici pentru mine. Și nici pentru ea
002.818
0