Poezie
mirarea
1 min lectură·
Mediu
prin mîinile mele au trecut atîtea mîngîieri
că nici nu le mai știu numele,
am încetat să le număr .
pleacă mereu dar se întorc ,
altă femeie le cheamă
cu altă piele,
dar aceeași noapte le-nvelește .
mîngîierile cu buzele se sting mai repede,
atingerile cu stingerea se simt încet
pe claviculă, pe rotule .
lumina le ucide spre dimineață pe toate,
le-auzi foșnind, căzînd de pe trup, toropite .
femeie, mirarea din brațele tale
mă-ncremenește
și nu mai pot face nici un pas,
nici o dragoste
în afara ta.
atît de cuminte ți-e fața,
că tăcerea a luat chip de fecioară
și colindă odăile
după ce ai plecat.
014146
0
LS