primăvara vine într-un camion frigorific

Chestia cu privitul mâinilor e veche. Ultimele două versuri sunt greșit formulate, nu se spune \"de ce culoare e...\". Cel mai original vers pentru Ecaterina Bargan a II-a este acesta: \"nu simt prea multe nu simt mai nimic\".

Chiar nimic!
\"Cu scuze pentru deranj\",
George Pașa I

o să mai fac câteva tururi de corecturi pe textul ăsta și am știut-o chiar dinainte să dau postarea, dar iată de greșeli nici n-am intuit. dacă este realmente greșit acolo schimb sau șterg fragmentul, că nu spune multe. chestia cu privitul mainilor ține si de context, fiindca gandurile care ma bantuiau privindu-le azi, nu m-au mai bântuit niciodată. inițial era chiar mai direct redat. nu știu dacă să iau în sens ofensator sau nu versul despre care zici că ar fi original, mai ales că repeți acel \"Chiar nimic!\". ar trebui să înțeleg oare că nu mai am ce spune, că nu mai am ce scrie, odată că nu simt chiar nimic?

aceeași,
Ecaterina Bargan (doar că într-un spațiu ceva mai gol)

și eu cred că acesta este unul dintre poemele tale mai puțin împlinite ca întreg. exista însă parti deosebit de sugestive. în context \"nu simt prea multe nu simt mai nimic\" vrea să sugereze disperarea în fața neputinței de a scrie ceva esențial și sună bine în fața unui vers ca \"ar trebui să mă mutilez ca să scriu\" și următoarele două versuri măresc tensiunea poemului, dar de acolo începe să scadă și pare că se pierde...oricum nu tot ce scriem poate fi la aceeași tensiune a rostirii și mai ales trăirii. dar și aici trăire destulă există și asta contează.

ai dreptate. o să țin cont de părerea ta, în momentul în care o să decid să aplic modificări pe text. mi-am cam schițat punctul de pornire sau pata de coloare pe care s-ar putea să o dezvolt, sau s-ar putea doar să o conturez. o să văd mai târziu unde și cum o să simt mai bine tensiunea or\' cum o cere mâna scrisul.
îți mulțumesc de părere, sinceritate, și te mai aștept cu drag.

Primăvara e faină totuși întotdeauna, dar acum pare prea docilă, c-a intrat la stăpînă, la iarna bogătașă. Să dea Domnul să mai scăpăm de sărăcie.
Un discurs bine întocmit, cu o masculinizare îndrăzneață.

mi-a plăcut cuvântul masculinizare. mulțumesc de aprecieri.

erată în răspunsurile precedente: odată că - odată ce, în loc de coloare - culoare.

cunoști regulile. poate încetezi, totuși, cândva și de tot, toate astea.

ai un cont deja, îl folosești, ceri nivel 0, apoi vrei înapoi.

hotărăste-te la nivel de atitudine. nu ar strica niște constanță.

cu mulțumiri.

recunosc ca a fost o prostie sa imi deschid acest cont, stiind ca regulamentul nu permite. dar, initial, cand textul si comentariile au fost aprobate, am crezut ca exista totusi o posibilitate, daca e sa respect conditia de a activa pe un singur cont mai departe. as putea, pur principial, sa imi continui activitatea aici, dar am vazut deja unde ma duce principialitatea. promit sa ma cumintesc. asta implica ideea ca sunt de acord cu statutul meu de acum, dar, asa cum am mai precizat in mailurile expediate echipei editoriale, imi doresc, treptat sau nu, intr-un timp mai mult sau mai putin indelungat, sa imi redobandesc nivelul.
cu toate astea, va inteleg perfect retinerea, fiindca nici eu n-as mai avea incredere in mine, dupa toate cate am facut in ultima vreme.
cu multumiri pentru intelegere si rabdare.