Pasărea în lesă
De unde lumina asta, voioasă ca îngerii, Bunule, când vocea mea se întoarce într-o noapte de decembrie, când frica se agită ca o fregată pe mare? Era acolo o casă în care se făcea focul, o
Alb ca leșinul
Alb ca leșinul somnul copilului, neliniștitor ca îndepărtatul altundeva. Niciodată iubită mama cu disperare ca în noaptea aceea de iarnă ce sticlea
O libelulă de zăpadă
Aștept să intri pe ușă mai ușoară, mai transparentă decât rochia ta de bemberg. Să-mi vorbești cu vocea copilăriei mele în timp ce strivești între degete o floare de mazăre. Să-mi povestești
Pentru fiecare tren, lacrimi noi
Cât îmi plăcea să-nchid pleoapele și să amuțesc ca o stea căzătoare. Cu oița pe câmp, îngerul mă scăpa de pe umeri. Toată liniștea lumii străbătea câmpia de gresie. Noaptea mea de copil urca în
Sub alte ceruri
Frică mi-a fost să nu te pierd… Într-un basc de copil stă ascuns puful cenușiu al disperărilor mele. Sub piele încă se zbat diminețile-acelea spăimoase și ușile deschise peste somnul cu cornițe
