Pesemne ți-ar trebui niște aripi
sau câteva pene, doar,
să-mi scrijelești pe piele
lungi șanțuri prin care
somnul să poată curge
până la cea mai îndepărtată celula a mea
aceea din vârful
O dulce seară de vară
Îmi amintește de tine.
Inghesuiți, pe maidanul din spatele casei
depănam stele cuminți.
Atunci, ochii mei se petreceau într-ai tăi
și speriați de abisuri,
ne retrăgeam
Risipește-mă ca ploaia în nori
risipește-mă ca mierea în flori
risipește-mă ca lacrima-n plâns
risipește-mă ca glasul în râs
și adună-mă apoi
picătură cu picătură,
toată, în tine,
ca o
Toamnă sunt…
Mă-nneacă ploaia cu plânsul ei surd
frunze strivite mă-ngroapă adânc în pământ..
Toamnă sunt,
și-astept curată iară
să încolțesc
în primăvară
lângă tine.
Nu mai aștept de mult ploaia
…cine are nevoie de ploaie ?!
când rănile cresc în mine fierbinți
odată cu urma mâinilor tale...
Nu mai aștept de mult ploaia
să pot hohoti îndelung, deșănțat,
să
Gândul meu
de-ar încolți în tine
m-ai iubi…
Soare de-am fost,
în trecătoarea umbră m-am stins.
Vânt,
liniște de apă sub lună,
furtună,
în zadar trupul meu te îngână.
Pierdut ești de
înca mai umblu prin lume
culegând nisip
căutând, așteptând piatra
sub care să-mi culc
să-mi îngrop
partea aceea amputată din mine
care se credea femeie cândva.
nu stiu când, cum și de
pesemne ți-ar trebui niște aripi
sau câteva pene, doar.
să-mi scrijelești pe piele
lungi șanțuri prin care
somnul să poată curge
până la cea mai îndepărtată celula a mea
aceea din vârful
Mireasă nu-ți voi fi nicicând...
voaluri albe zăcând
în prăfuitele sertare,
acolo unde ieri și-acum
nu mai e loc pentru uitare.
Femeie pierdută ți-am fost,
în deșertul tău
LM