Poezie
Cu tine-n gând
1 min lectură·
Mediu
Dintr-o dată lumea se făcuse mică,
atât de mică
încât o purtam în podul palmei.
Și am tot mers
și-am tot bătut pământu-n lung și-n lat
printre toți acești oameni simpli
și minunați
ca toți oamenii Pământului.
Și te-am purtat în gând
o viață-ntreagă,
o eternitate.
Și am tot mers pe acest pământ
cu lumea-n podul palmei
și cu tine-n gând
și dintr-o dată lumea se făcuse mare
în timp ce noi eram atât de mici
și totul mi-a părut atât de-ndepărtat,
de nefiresc
și ireal.
023.352
0
"Dintr-o dată lumea se făcuse mică,
atât de mică
încât o purtam în podul palmei."
mă așteptam să merg pe un alt fir până la acel final "ireal", dar am găsit altele. atenție la repetarea lui "și" care nu este necesară pentru legarea/ continuarea versurilor, ba chiar împotmolește.
vezi că mai lipsesc diacritice!
mai trec,
Ottilia Ardeleanu