Poezii

se pierduse în tăcere ziua stând ascunsă în cimitirul albastru și fanfaron de cărți uitasem cu totul de lumina ei îmi era (ca de obicei) frică de oameni cu ochi străini și

o bulă de aer - ocazie rară m-a ridicat de la marginea drumului unde învinețită aproape prinsesem rădăcini nu reușeam să respir liniștiți-vă doamnă mi-a spus în bătaia vântului ne vom îndrepta