Poezie

Mi-a rămas... universul

1 min lectură·29 iunie 2004

Mediu

Dac-am rămas fără ziduri

Eu n-am pierdut nimic,

Decât un... trecut

Mi-au rămas, în schimb,

trăirile toate:

dulci, calde, amărui

și câte alte gusturi

vor mai fi avut...

Mi-au rămas visurile

și lumina de mâine,

continuarea lui azi

trecut peste ieri.

Mi-au rămas cerul și marea,

iarba, copacii, păsările

să le am pretutindeni,

nicidecum nicăieri!

Mi-au rămas ploile, soarele,

troiene de zăpezi

în care să mă spăl

să mă ard, ori răcoresc...

Mi-au rămas anotimpuri,

culori și arome specifice lor

să le simt

și-mprumut uneori

Mi-au rămas constelații, planete...

mi-a rămas...universul intreg

să-l descopăr, să-l am,

să mă bucur de el și să-nvăț

inc-o dată

să iubesc

și să merg.

002.336

Lia Dumitriu. “Mi-a rămas... universul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lia-dumitriu/poezie/78099/mi-a-ramas-universul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.