Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Mi-a rămas... universul

1 min lectură·
Mediu
Dac-am rămas fără ziduri
Eu n-am pierdut nimic,
Decât un... trecut
Mi-au rămas, în schimb,
trăirile toate:
dulci, calde, amărui
și câte alte gusturi
vor mai fi avut...
Mi-au rămas visurile
și lumina de mâine,
continuarea lui azi
trecut peste ieri.
Mi-au rămas cerul și marea,
iarba, copacii, păsările
să le am pretutindeni,
nicidecum nicăieri!
Mi-au rămas ploile, soarele,
troiene de zăpezi
în care să mă spăl
să mă ard, ori răcoresc...
Mi-au rămas anotimpuri,
culori și arome specifice lor
să le simt
și-mprumut uneori
Mi-au rămas constelații, planete...
mi-a rămas...universul intreg
să-l descopăr, să-l am,
să mă bucur de el și să-nvăț
inc-o dată
să iubesc
și să merg.
002.328
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
110
Citire
1 min
Versuri
31
Actualizat

Cum sa citezi

Lia Dumitriu. “Mi-a rămas... universul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lia-dumitriu/poezie/78099/mi-a-ramas-universul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.