Poezie
Destin
1 min lectură·
Mediu
Desculț mă-ndrept iar pași-mi sunt mărunți
Pe strada umedă și sfeșnice pe trotuare
Nu simt cum vântul mătură în jurul meu
Destine și iluzii și chiar ceva gunoaie
Să fi tu oare o aparență-n viața mea
Cu ochii lipsiți de soare privesc în depărtare
În negura-nserării nu reușesc să deslușesc
O siluetă doar cu trăsături seducătoare
Iar inima imi bate, privirea-mi înainte
Trimit un ultim suflu acum în pieptul meu
Mă apropii,ești aproape, o ultimă speranță
Încerc să te ating strigându-te mereu
Un chip misterios întoarce acum privirea
Ești tu ființa care demult eu o aștept
Departe este vântul, aproape-i deslușirea
Simțindu-ți tresărirea te strâng acum la piept
001.346
0