Poezie
O dimineață tristă
1 min lectură·
Mediu
O dimineață tristă, răzbate pe la gene
Iar mâna de sub pernă mă duce la suspin
Și-nghesui așteptarea în lacrimi și iluzii
E dimineața tristă din ziua de crăciun
M-apropii de fereastră cu inima-ncordată
Și las pe geam o palmă să strângă picuri uzi
Cu toate că e iarnă te simt că ești departe
Revăd doar amintirea, atunci când tu surâzi
Iar martor este cerul, perdea de nea el cerne
În dimineața tristă din ziua de crăciun
Deschid acum fereastra să prind un fulg în palmă
Să-i fur o sărutare, durerea s-o alung
Dar el nepăsător de altfel ca și tine
Îmi scapă dintre palme lăsându-mă s-ascult
Cum pașii tăi grăbiți se apropie de mine
Mă-ntorc te prind în brațe, pe loc te și sărut
001226
0