Iubirea, o stea căzută

Tu ești un cuvânt
pe care îl spun în somn,
o floare care crește
în inima unei pietre.

Acele cuvinte, pe care le spunem în somn, pot dispărea la deschiderea pleoapelor sau pot persista, ca o conexiune profundă între realitate şi vis, între conştient şi subconştient, transformându-se în flori delicate şi rare, precum florile de colţ, capabile să crească în mediul cel mai potrivnic, fie că e inima unei pietre, fie chiar în inima împietrită de durere.

Prima strofă foloseşte o imagine destul de folosită, a doua are un caracter cam ambiguu, iar a patra repetă tema din prima, cu mici modificări.

Dacă s-ar cizela şi aprofunda un pic strofele cu probleme, ar ieşi un poem straşnic, aşa însă, doar strofa 3 se evidenţiază, ea fiind un minipoem de valoare, într-un alt poem mai mare, precum scluptura într-o stâncă.

pentru strofa 3, felicitări!