Ploaia rece își strânge stropii la mine-n creștet, îmi udă părul lung, pistruii, apoi se scurge-n ochi. Împinge inăuntru lacrimile plânse, spălându-mi ambii iriși - maroul și firimiturile de
Unde cazi tu frunză pală
Ce te duci acu-n neștire?
Și ești palidă, ești goală...
Fugi din casa ta cea mică,
Dar cu dragoste ce-i plină,
Fugi, împinsă de-o adiere,
Pleci în gândul tau,
Vântul?
Vântul e un trist călător
Ce pribegește fără încetare.
Îl simți, îl binecuvântezi sau îl blestemi,
Dar el alte gânduri are,
Nu să te asculte pe tine în zori
Când atingerea sa îți dă
LM