Lefter Ionut Cristian

De-aș putea să gust iubirea, Oare ce gust ar avea? Dulce și amar?s-ar putea, Acru și sărat eu nu aș vrea, Dar dacă pe toate le-aș combina...? Doar așa aș afla ce gust

Imaginația , pe ea o mai avem , În ea sunt rege , sunt artist , Creez , distrug , visez , exist ! Cu ea , trăiesc în lumea mea de vis . Ea , e universul meu , Iar eu , sunt “Dumnezeul” ei

Poem, Soarele isi face radacini in orizonturi departate, Se-ngroapa in amintiri luminoase si pline de caldura, Acum chem luna sa imi lumineze chipul Sa pot zari fantasma iubirii

Stres in lac... Sa-ti baltesti sangele-n creier, Ca apa-n-trun lac disecat! Stafiditi-ai trupul purtat de aer, Ca stresul balteste-n lacul \'noroiat Ca stelele puricite-n cer Cu

Iubind,o moarta... Se crapa de ziua;ranced E mirosul de ceara;lumanare Topita,o iluzie arzand Iti vad chipul intr-o raza de soare Blestem ziua,ce-n minte Mi-te-aduce;amintirea

Cal alb, Cal cu coama,coada sura Tremura muschii crapati, Alerga!Ca esti la trasura, Vezi biciul ce te iubeste? Te saruta de te inroseste, Tu dai din picioarele-ti tari Nervii pe