Poezie

Sătul mi-s, Doamne!

1 min lectură·16 februarie 2008

Mediu

Sătul mi-s, Doamne!

M-am săturat de sfinți săraci cu duhul,

Vestiți că știu să-și chinuiască trupul.

Și-aș vrea și eu, un sfânt normal la cap,

Sau cum ar fi, dar nu îndurerat!

M-am săturat să-nvăț că jertfa-i sfântă

Și să ador imaginea ei mută.

Și-aș vrea și eu, un Dumnezeu normal,

Sau cum ar fi, dar nu jertfit carnal!

M-am săturat de sfinți în haine negre

Sau îmbrăcați ca urșii din caverne.

Și-aș vrea și eu, un sfânt modernizat,

Sau cum ar fi, dar nu prost îmbrăcat!

M-am săturat de sfinți asexuați

Ce vor ca toți, din lut să fim creați.

Și-aș vrea și eu, un sfânt bărbat-bărbat,

Sau cum ar fi, dar nu semicastrat!

M-am săturat de campioni la post

Ce spun că a mânca-i lipsit de rost.

Și-aș vrea și eu, un sfânt mai carnivor

Sau cum ar fi, dar nu un ierbivor!

M-am săturat de sfinți și de-nvățați

Ce spun că suntem proști și-n veci spurcați.

Și-aș vrea și eu, să fiu iubit cum sunt,

Sau cum as fi: un sfânt sau biet pământ!

001.375

Lazar Marian Tudorel. “Sătul mi-s, Doamne!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lazar-marian-tudorel/poezie/1768918/satul-mi-s-doamne

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.